joi, 21 martie 2013

Mâine: Ungaria-România

Urmează ziua cea mare, meciul care are un rol important în ecuația calificării la CM de fotbal. În 2014 Brazilia va deveni casa fotbalului. Turneul final este precedat de preliminarii, câștigătoarea fiecărei grupe europene se califică direct, iar locurile 2 vor disputa un baraj în sistemul tur-retur.

Ei bine, iată că de data aceasta cele două echipe cu care țin se vor duela față în față. Reprezentativa Ungariei întâlnește România la data de 22 martie, mai precis mâine. Atmosfera incendiară la care ne așteptăm la astfel de partide va lipsi deoarece terenul maghiar este suspendat. Lăsăm motivele, important este că nu vor intra suporteri în tribune. Stadionul va fi gol, va lipsi farmecul meciului. Atunci când cele două echipe se întâlnesc, de obicei sar capacele! Există o tensiune nemărginită, după cum pot relata și eu în urma experiențelor trăite la un meci amical între cele două formații.

Spectacol va exista, cele două echipe sunt bine pregătite, sunt conștiente de faptul că la același număr de puncte - așa cum este acum - o victorie poate însemna un pas mare spre playoff. Să vedem cum se vor desfășura lucrurile, eu vă spun clar, prefer să nu fie egal, vreau ca una dintre cele două echipe să câștige! Atât!

luni, 18 martie 2013

Der Frühling lässt auf sich warten

Ostern rückt immer näher, aber das Wetter lässt uns das nicht glauben. Es ist noch immer frostig, kalt, windig, einfach unüblich traurig für diese Jahreszeit. Vor zwei Wochen zeigte uns Frühling die ersten Lebenszeichen, so ungefähr 3 Tage lang ließen wir uns vom schönen und warmen Wetter verwöhnen. Doch das dauerte nicht ewig lang, kurz darauf kam der Winter zurück.

Ich muss meinen ungarischen Freunden nicht wieder beschreiben, wie sich die vorige Woche gestaltete, am Nationalfeiertag blieben Autofahrer im Schneechaos empfangen. So tragisch war es in Wien nicht, aber man konnte schon spüren, dass wir noch auf den Frühling lange warten müssen.

Dasselbe spielte sich auch gestern vor, als ich beim Tischtennis so gefroren bin, dass meine Finger beim Heimkommen schon lila waren. Ich nahm eine warme, sogar heiße Dusche, damit ich meine Kräfte wieder in Griff bekomme. Die Lage verbesserte sich nicht einmal heute, denn draußen sind sogar Schneeflocken zu sehen. Es nieselt und ab und zu geht es in Schneefall über. Es ist so was für übel, dass ich keine Lust auf Rausgehen habe. Aber ich mache mir schon Gedanken über diese komischen Jahreszeiten: Wann wird es endlich wärmer? Wann wird der Wind ein kitzekleinwenig stoppen, um den Menschen einen Hauch Hoffnung auf schönere Tage zu schenken?

Tja, es ist nicht einfach, ich wurde Tag für Tag immer ungeduldiger. Gott sei Dank bin ich mit der Masterarbeit so beschäftigt, dass ich mich vom schlechten Wetter nicht ablenken lasse.

joi, 14 martie 2013

„Să nu ne facem iluzii ca să nu avem deziluzii!”

Cuvintele din titlul acestui articol provin de la marele antrenor de fotbal, domnul Imre Jenei, cel care a condus Steaua la marele succes din anul 1986, atunci când Cupa Campionilor Europeni a ajuns la București. Bineînțeles propoziția rostită datează de mai târziu, deoarece la vremea succesului european steliștii chiar n-au avut deziluzii.

Altfel s-a întâmplat joi seara, când Steaua intra pe gazonul de pe Stamford Bridge cu gândul la eliminarea reginei Europei, Chelsea. După o mansă tur încheiată cu scorul de 1-0 pentru români, mulți microbiști speculau cu calificarea. Ei bine, nici eu nu m-am lăsat mai prejos, mi-a plăcut să mă joc cu acest gând. E mereu binevenit să dăm semne, impulsuri, să ne mișcăm și noi ca lumea să nu ne uite. Era clar că în ciuda victoriei de pe Arena Națională, Steaua nu a fost favorită la accederea în sferturile de finală ale Ligii Europa.

Totuși, roș-albaștrii au început serios. Au dat dovadă de mult curaj și voință. Mi-a plăcut cum au luptat. S-a văzut că vor să-și îndeplinească obiectivul. Chelsea a deschis scorul, apoi Chiricheș a adus egalarea. La pauză eram calificați. Meciul însă durează 90 de minute... Și, așa cum era de așteptat, Chelsea a mărit ritmul, a început să paseze și începuse să ajungă mai ușor în fața porții Stelei. Era nevoie de sclipirea așilor din Londra pentru ca Chelsea să-și respecte blazonul. Mai întâi Terry, apoi Torres au înscris pentru gazde. Apoi s-a văzut, din păcate, mentalitatea care nu ne ajută, s-a rupt jocul. S-a observat pesimismul, dar bineînțeles și oboseala. Steaua n-a mai reușit să atace, a greșit mult, jucătorii păreau deconcentrați, lipsiți de spiritul de echipă care i-a consacrat timp de 170 de minute în cele două meciuri. Ultimele minute au decurs fără ocazii din partea echipei care ar fi trebuit să riște, să atace, chiar dimpotrivă, Steaua era la un pas să mai încaseze și alte goluri. Același Torres a ratat un penalty și portarul Tătărușanu a avut câteva intervenții salvatoare.

Așa a fost să fie, Chelsea poate visa la trofeu, dar Steaua se întoarce în România cu fruntea sus. Se termină un sezon european de succes, felicitări băieților și tuturor celor care lucrează pentru binele echipei!

marți, 12 martie 2013

New semester, nem tasks

It began recently - the new summer semester is open. There are new challenges, new perspectives and targets. I know from the very beginning that it's going to be hard, but that's a usual start. This time I have almost no obligatory courses to visit, I already passed the interpreting exams. The last chapter left in my studies has the following title: master thesis. I have to write it during the next 6 months. I want to finish it as early as I can because I will have many presentations in the summer so I wouldn't have time to solve everything in the same time. So it's quite clear that it won't be easy. Every day keeps a new possibility to me for further research, plans and working ideas. Actually, every idea could bring me closer to the finish line. I'm like on the ski slope where every turn (days of studying) brings me some inches closer to the well-deserved end of a hard mountain challenge (master's degree). I try to enjoy the weeks I have ahead but i'm also convinced that this semester will behave like a fast athlete who runs the 400 meter circuit in a record time so that I don't even realize it.

miercuri, 6 martie 2013

Ecoul care răsună după un vis - FOTE

Ascultând melodia Elenei, Ecou, m-am gândit la cele 6 zile de vis pe care le-am petrecut la Brașov în februarie. Poate bănuiți deja subiectul, este vorba despre Festivalul Olimpic al Tineretului European, un eveniment sportiv de înaltă calitate care s-a desfășurat între 17 și 22 februarie. Festivalul a cuprins 8 discipline sportive la care s-au întrecut cei mai buni sportivi juniori ai Europei.

Eu am luat parte la probele de schi alpin, fiind comentatorul celor 5 concursuri extraordinare care au fost găzduite de Poiana Brașov, pe pârtia Subteleferic. Am avut onoarea să comentez în limbile română, germană, engleză și maghiară, simțind din plin atmosfera concursului și valoarea incontestabilă a marelui eveniment care a adus flacăra olimpică în România.

Comentariul sportiv a durat aproximativ 4 ore în fiecare zi. Programul a început la 9:50, când am prezentat informații generale despre proba care urma să se desfășoare. Colegul meu comentator, Mircea Asanache, mi-a fost alături în cursul întregii săptămâni. Ne-am pregătit împreună, am stabilit scenariul și am comentat manșele sportivilor. Ne-am înțeles perfect și ne-am completat reciproc. A fost o experiență fantastică, păcat că s-a terminat acest festival sportiv care mi-a creat atât de multe bucurii.

S-au organizat cinci probe la schi alpin: două concursuri de slalom uriaș și de slalom, respectiv un concurs pe echipe. Probele au început la ora 10 și au durat de obicei până la 14:30. Am avut o scurtă pauză între manșe dar în rest am lucrat cu mare intensitate, furnizând informații spectatorilor și sportivilor. N-am să uit acele zile, mai ales mulțumită faptului că s-a creat o atmosferă extraordinară. Lumea a simțit suspansul, a reacționat la fiecare mișcare și s-a dezlănțuit. Dacă a fost nevoie de aplauze, a aplaudat, dacă am cerut încurajări, publicul a reacționat ca atare și a susținut, a încurajat schiorii. A fost o senzație plăcută să văd că oamenii sunt deschiși la sportul de calitate.

Înainte de a încheia doresc să menționez și munca organizatorilor și efortul tuturor acelor persoane care au contribuit la organizarea acestui eveniment. S-a văzut că cei implicați au dorit să reușească o performanță frumoasă, și rezultatul a confirmat acest lucru. Lumea a fost mulțumită, au existat laude din partea unor specialiști cu experiență în acest domeniu. Vreau să-i felicit pe toți cei care au lucrat la FOTE și sper să ne reîntâlnim cu ocazia altor evenimente de mare anvergură.


marți, 5 martie 2013

Ami az Olimpiai Fesztiválról örökre megmarad...

Nagyszerű érzés olyan rendezvényeken részt venni, amelyek magas színvonalról, profizmusról árulkodnak. Olyan tapasztalatot nyújtanak, amelyről csak szakkönyvekben olvashat az ember, tehát a helyszínen tevékenykedve saját bőrén érzi az esemény milyenségét. Ilyen hétben volt nekem részem az Európai Ifjúsági Olimpiai Fesztiválon, amelynek Brassó adott otthont.

Fantasztikus élmény volt részese lenni egy olyan nemzetközi bajnokságnak, amely az olimpiai lángot juttatta Romániába. Nyolc téli sportágban mérték össze erejüket Európa legjobb 14 és 18 év közötti sportolói. Ezerötszáz vendég érkezett az eseményre, mind-mind szemtanúi lehettek annak, hogy nálunk is lehet szervezni rangos sporteseményeket, világszínvonalú rendezvényeket. 

Az alpesi-síversenyek csupán egy apró részét alkották a februári eseménysorozatnak. Én erről tudok beszámolni, hiszen engem ért a megtiszteltetés, hogy az öt verseny kommentátora legyek (két óriásműlesíklás, két műlesíklás és egy csapatverseny). Óriási élmény volt számomra élőben a helyszínen kommentálni azokat a futamokat, amelyeken a jövő olimpiai bajnokai indultak. Öt napon keresztül napi négy órán át beszélhettem a sportról, az eseményről, a versenyzőkről és a futamokról. Mindezt négy nyelven tehettem meg, hiszen a többnyelvűség velejárója a nemzetközi sporteseményeknek. A kommentár 70%-ban románul zajlott, a maradék 30%-ot az angol, a német és a magyar nyelv tette ki. Az arány jónak bizonyult, hiszen úgy a közönség mind a sportolók ezt igényelték. Felemelő érzés egy versenyzőnek saját nyelvén hallani a bíztatást, a bátorítást. Ezt a tényt az osztrák csapat képviselői is kifejezték, ugyanakkor a hét utolsó technikai gyűlésén főedzőjük helyéről felállva gratulált a szervezőknek és megköszönte a síversenyek példás lebonyolítását. Melengető érzés volt mindezt egy olyan nemzet képviselőjétől hallani, amely az alpesi-sí otthonának számít. 

A versenyek hangulatáról is csak szuperlativuszban lehet beszélni. Románia az 1951-es egyetemista világbajnokság óta nem szervezett ilyen fontosságú síversenyt, tehát az érdeklődés sem okozott csalódást. Több ezer néző látogatott ki a brassó-pojánai Subteleferic pályára, majd vagy a védőháló mellől vagy a tribünből követte az eseményeket. A jelenlevők napról napra egyre jobban beleolvadtak a sísport varázsába, fokozódott a jókedv, a bátorítás, az őrjöngés. Öröm volt látni, hogy mennyire nyitottak az emberek a minőségi sport felé. 

A sportfesztivál hete büszkeséggel töltheti el mindazokat, akik valamilyen formában kivették részüket a szervezésből. A szervezőbizottság tagjai, pályabírók, karbantartók, orvosok, zsandárok, technikai szakemberek és végül, de nem utolsó sorban én, a síversenyek kommentátora, kifejezetten örülök annak, hogy Románia adott otthont ennek a rangos sporteseménynek. Mindemellett elismerés jár a csíkszeredai sportnak, tudniillik az ország mindhárom érmét városunkbeli sportolók szerezték: Imre Emil arany- és ezüstérmet rövidpályás gyorskorcsolyában és Búzás Dorottya ezüstöt biatlonban. Szívből gratulálok!