Novák a fost premiat la Viena

Căpitanul echipei Tusnad Cycling Team, Novák Károly Eduárd a fost premiat vinerea trecută în palatul Hofburg din Viena. Capitala Austriei a găzduit gala intitulată „Life goes on” în cadrul căreia au fost premiați personalități unice care în ciuda unui destin nefericit duc o viață de succes cu multe momente memorabile. Sportivul nostru, dublu campion mondial și vicecampion olimpic la Para-cycling, a primit premiul la categoria sport.
„Premiatul meu s-a născut la Miercurea-Ciuc. Celor cărora acest nume nu le spune nimic, am să le explic mai pe larg...” Așa a început (în limba germană) discursul de laudă adresat lui Novak. În urma unui rezumat colorat al vieții eroului nostru, a urmat un montaj video care i-a lăsat cu gura căscată pe invitații evenimentului. Destinul, cariera și spiritul de luptător al lui Eduard a umplut cu lacrimi ochii multor oameni din sala festivă a minunatului palat. Premiatul a fost chemat pe scenă iar în conturul aplauzelor li s-a înmânat trofeul auriu de circa opt kilograme. Strălucind de bucurie și vizibil emoționat, Ede a ținut un discurs în engleză. Cu toate că îi cunosc destinul, părinții și prietenii acestuia au lacrimat neputund să se abțină în contextul acestor momente aproape de nedescris.
Destinul și succesele lui Novak le-au dat de gândit oaspeților evenimentului, ceea ce a fost și scopul galei. Inițiativa organizatoarei principale, Dörfler Antal Emese (originară din Târgu Mureș) este să aducă în lumina reflectoarelor pe acei eroi care în ciuda condițiilor lor de viață reușesc să se impună și că exemplul lor este demn de urmat de către toată lumea. În cadrul galei au fost premiate persoanalități din diferite domenii, fiecare arătând că voința și optimismul este motorul unei vieți cu multe împliniri.
Gala a fost una de excepție, organizată cu multă atenție. În afara premierelor s-a servit o cină extravagantă condimentată cu spectacole artistice. Cei prezenți s-au simțit minunat, cei de la masa noastră au fost încă o dată mândri și s-au bucurat pentru succesul lui Novak, care a afirmat fericit: „Acest premiu înseamnă foarte mult pentru mine. După un concurs mi se dă o medalie pentru performanța recentă, acest premiu însă se referă la toată viața mea.”

Előd Pál Pál
Viena

A császári palotában díjazott székely - Novák Edét a bécsi Hofburgban méltatták

„Díjazottam Csíkszeredában született. Akinek ez a helységnév nem mond semmit, annak elmagyaráznám.” Így kezdte laudatioját az az úr, aki Novák Károly Eduárdot, városunk és a székelység kimagasló egyéniségét páratlan sikertörténetéért és pályafutásáért díjazta. Mindez a bécsi Hofburgban történt, ahol múlt pénteken a „Life goes on” elnevezésű gálaestre került sor. Olyan kimagasló egyéniségeket díjaztak, akik keserű sorscsapás ellenére sikeresek és példaképek lehetnek embertársaik számára. Tartalmas méltatás és egy életbemutató videófelvétel lejárta után Edét az egykori császári rezidencia, a bécsi Hofburg színpadjára szólították. Világbajnokunk felállt az ünnepi körasztal mellől és a díszes színpadon boldogan vette át a közel nyolc kilógramm nehéz arany színű trófeáját.
Taps, könnyek, büszke tekintetek. A bécsi Hofburgban egy székelyt díjaznak, akinek története elgondolkodtatja a vendégeket. Ede angol nyelven tart rövid beszédet, köszönetet mond. Asztalánál meghatódva ülnek szülei, felesége és barátai. Mindannyian ismerjük hősünk történetét, de mindig szívünkbe talál Ede életének és sikereinek üzenete. Ugyanígy érezhetett Antal Dörfler Emese is, a gála főszervezője, amikor úgy döntött, hogy az idei rendezvény egyik méltó díjazottja Novák lesz. Emese Marosvásárhelyről származik, hosszú évek óta viszont Ausztriában él. Kezdeményezésével elgondolkodtatja az embereket az életkörülményekről, az akaratról és a motivációról, ugyanis a sport kategória mellett egyéb területeken aktív személyeket is díjaznak. Egy óriási tett, amely olyan sikeres emberekre hívja fel a figyelmet, akiket a sors komoly kihívások elé állított. „Ez a díj nagyon sokat jelent számomra. Egy verseny után a nyakamba akasztanak egy érmet az akkori teljesítményért, ez a díj viszont az egész életemre vonatkozik.” – nyilatkozta Ede.
A gála csodás volt. Teljes odafigyelés jellemezte, a vendégeket üdvözlő itallal fogadták, három fogásos vacsorával és bámulatos show-műsorokkal kényeztették. Az estet a díjak átadásával, a sikertörténetek összefoglalásával koronázták meg. Átérezhettük újra, hogy jó érzés székelynek lenni, felemelő Csíkszereda nevét a Hofburgban hallani és öröm számunkra, hogy büszkék lehetünk a székely nemzet egyik fontos „nagykövetére”, Novák Edére.

Pál Pál Előd
Bécs

Seara la sală

Zilele însorite au apus, acum trecem la atmosfera rece, friguroasă, înghețată, iernoasă. Nu mai e cald, dimpotrivă, câteodată nici măcar nu-ți vine să ieși din casă uitându-te pe geam ce-i afară. Te trezești de dimineață, înveți un pic (în cazul meu), îți pregătești masa, mănânci, apoi iar înveți până simți că nu mai vezi clar că ți s-a ars creierul de la interpretarea textelor de specialitate din Parlamentul European... Mai ceva, limbile de lucru sunt ambele străine, hai fecior bagă-te la germană-română, fă-o simultan. Nu-i nimic, nu m-aș plânge niciodată, nu strică dacă mă chinuiesc că doar așa progresez. (Cică):D

Dar hai să ne îndepărtăm de școală și să le dăm o șansă lucrurilor relaxante. E clar că psihicul trebuie ținut în concordanță cu psihicul. În așa fel o oră două de sport e chiar bine venită la capătul unei zile solicitante. Până acum 3 săptămâni mă duceam la ciclism, dar acum din cauza vremii deloc favorabile prefer să redescoper prietenul meu vechi de toamnă, sala de forță. Nu departe de chirie, la vreo 4 minute de mers cu metroul mi-am găsit un loc bine echipat, dotat cu aparate de ultimă oră. Acolo îmi petrec cam 2 ore din după-amiezile din cursul săptămânii. Trag de fiare și fac saună o dată pe săptămână.

Acestea fiind zise despre echilibrul învățat-sport, rămâne să-mi iau rămas bun și să mă duc la o scurtă lectură...

Gehe Glühwein trinken!

Die warmen Zeiten sind leider vorbei, jetzt muss man sich an die kalte Jahreszeit anpassen. Nichts passt dazu besser, als ein Becher Glühwein an einem Christkindlmarkt. Vor ein paar Tagen wurden die Stände vorm Rathaus geöffnet, Tausende können schon Glühwein trinken, oder eine breite Auswahl an Schmankerl ausprobieren. Ich wähle heute den köstlichen Glühwein, was zum nebeligen Wetter in Wien ganz gut passt. Es fehlt noch nur der Schnee, ich bin der Meinung, dass trockene Kälte wirklich das Schlechteste ist, was man in dieser Stadt erleben kann. Wenn es kalt ist, dann bitte Schnee! In winterlichen Bedingungen versteht man auch die Kälte, die Nässe und den früh ankommenden Abend auch. Es ist seit guten Stunden dunkel draußen, aber jetzt ziehe ich mich an, mache mich auf den Weg und: GLÜHWEIN! :)

Watching some football

It's tuesday evening, the end of a really difficult day, full of lectures at the university. I had 3 interpreting exercises and a translation course and there were only 30 minutes break. I arrived home at late afternoon, and after cooking my delicious meal, I talked with my girlfriend and started to watch some football matches.

The first one took place between Croatia and Turkey, the second one between Portugal and Bosnia. Both games have huge worth. It's the play-off for the European Championship taking place next year, so the winners will join the tournament.

It's exciting and interesting, let's find out who will get the final tickets to the next year's event.

It's getting cold outside!

Today was the first time I felt that the mild autumn is over and the weather is gradually getting colder and colder. I went to have a lunch-meal and even if the sky was blue and there were no clouds in the air, I was really shivering due to the low temperature outside. I initially wanted to make a cycling trip today, but as I observed the circumstances I decided to stay at home and to read. This action seemed to be less exciting but I am registered to several lectures at the university, so reading is a must in my case. The methods, approaches, theories of interpreting are interesting but not easy at all. Anyway, there is no reason for moaning, some obligations can also be boring, even if studying Interpreting is fantastic and I fully enjoy it. It's a huge challenge, and I'm ready to face it. There is no better feeling in the world than managing to transform an utterance from a language into another. As interpreter I have an immediate joy if I achieve my aim and I do my job well.

At the end I come back to the temperature. It's a pity that it's cold outside but I look forward to welcome the snow which creates the best winter atmosphere in Vienna. I can hardly wait to taste the hot spicy wine in winter conditions! :)

Hab viel zu sagen!

Hallo Leute! Lange hab ich gar nichts gepostet, aber, wie alle Dinge auf dieser Welt, das hat auch seine Gründe. Nun, es gibt ein Paar Sachen, die mich dazu bewegt haben, doch noch etwas mitzuteilen.

Vor 2 Wochen traf ich einen meiner Vorbilder. Wisst ihr, wer das ist? Er ist kein anderer, als Stephan Eberharter, Österreichs berühmter Skirennläufer, der Olympia-, WM-, und Welt Cup Gold gewonnen hat. Im Rahmen einer Ausstellung an der Wiener Messe hat er einen einstündigen Vortrag über Motivation, Ziele, Karriere gehalten. Wahnsinn! Großartig! Ideen, die er da angesprochen hat, können ein Leben prägen, die Richtung eines Schicksals bestimmen. Toll! Danke Stephan, das Händeschütteln und das Foto war wirklich ein unglaubliches Gefühl, ein bereicherndes Erlebnis, das ich nie vergessen werde.

Weiter ging das Promi-Präsenz kurz danach. Am Österreichischen Nationalfeiertag, dem 26 Oktober bin ich zur Hofburg gegangen. Beim Spazieren bin ich auf eine ungeheuer lange Schlange vorm Eingang in den Bundeskanzleramt aufmerksam geworden. Schön, dachte ich mir, und stellte mich hin, vielleicht sehe ich den Bundeskanzler. Und so war es auch! Nach einem Rundgang im Amt bin ich zum Empfang des Kanzlers gegangen, wo ich wertvollen Autogramm, Fotos und Händeschütteln erhalten habe. Doch war das nicht Tagesende. Als ich rauskam, wieder eine Schlange: diesmal beim Bundespräsidenten. Gleiche Geschichte, es ging hinauf in die Hofburg, wo die zahlreichen Interessierten vom dr. Heinz Fischer empfangen wurden. Ich muss nicht dazusagen, dass neue Fotos gemacht wurden.

Nun, solche Momente bleiben für immer in Erinnerung eines Menschen. Genuso auch in meiner. Danke!

Tschüss liebe Leser, wir sehen uns bald. Werde noch schreiben!