luni, 28 ianuarie 2013

O seară nostalgică

Uite că începe ultima săptămână din acest semestru. Până joi mai am câteva examene, urmează zilele adevărului. Abia aștept să înceapă distracția. Au trecut deja o groază de teste și examene, chiar astăzi am stat de vorbă cu o persoană căreia îi spuneam că mă aflu în a noua sesiune de examene din studenție. Da, așa se socotește, doi ori patru fac opt, și, acum mă aflu la sesiunea anului cinci de facultate. Nu-mi vine să cred cât de repede trece timpul! Timpul o ia înainte, noi ne mai pierdem pe drum, rămânem în urmă. M-am aprofundat în idee aceasta pentru că astă seară mi-am permis o seară nostalgică. Am ascultat melodii românești care datează din copilăria mea petrecută într-o insulă unde fericirea mă alinta în fiecare zi. Și nici n-am observat asta... Constat acum, după 4 ani petrecuți în străinătate. Era și este nevoie de experiența asta, e clar! FIecare să plece frumos din casă, să-și ia bagajele și să facă o tură în lumea largă, poate ajunge la aceeași concluzie ca și mine. Avem o singură casă, și asta ne leagă strâns, nu ne dă drumul. Nicicum! Chiar dacă dorești, te încătușează și nu scapi. Nu de parcă ar trebui! 

Cert este că mă mai fugărește dorul, și când mă prinde, mă frământă. Îmi mai trec prin cap gânduri care mă scot din echilibru... Știu ce vreau și asta îmi dă avânt dar cred că totuși e vital să ne mai oprim din drum și să privim în jur. De multe ori fericirea e doar la o aruncătură de băț, sau mai mult, poate chiar e în tine, în sufletul tău dar ești prea superficial să observi asta! Eu mai pățesc așa, dar apoi primesc o palmă arzătoare peste ceafă și îmi dau seama că de fapt totul e minunat! Frumos, dar de ce trebuie să fiu așa de departe de locul... Și cred că nu trebuie să continui asta. Mi-e dor de casă, mi-e dor de România, așa cum este ea. Poate că vor trece câteva ore, și scenariul studențesc se întoarce la normal, o să-mi văd de treabă ca de obicei. Dar, dragi cititori, ce naiba mai descrie și termenul ăsta de ”normal”? Normal pentru tine, normal pentru mine. Cumplit! Hai, în regulă, avem scopuri mărețe, multe țeluri pe care nu le putem obține acasă. Cum să învăț limbi străine acasă dacă nu sunt înconjurat de vorbitori nativi? Nu este posibil, și vă rog să-mi permiteți, nu este vina nimănui, n-am intenția de a răni profesorii de limbi străine, dar ei știu cel mai bine că o limbă se învață în comunitatea în care oamenii o folosesc. Asta, oricum, ar fi un alt capitol de discuție, nu despre asta vreau să scriu. Vreau doar să subliniez importanța casei, cât de esențial este să-ți iubești casa, locul de unde provii. Chiar dacă ești departe fizic, universul te apropie și îți dă semne în orice formă posibilă! Drept exemplu, în februarie voi modera 4 evenimente și voi comenta 6 concursuri de schi, toate acasă! Joi începe vacanța, iar eu mă întorc... ia ghici unde? Acasă! 

Niciun comentariu: