duminică, 24 mai 2009

Parerea mea despre 40 de ani stersi

Acum 20 de ani s-a prăbuşit zidul Berlinului. A însemnat sfârşitul simbolic al comunismului.
Ce înseamnă aztăzi pentru dumneavoastră şi ce cunoaşteţi despre comunism şi viaţă în lumea comunistă?

Eu m-am născut în 1989, chiar în anul în care comunismul european a apus. Informaţii, păreri, imagini despre cei mai bine de 40 de ani de comunism am acumulat prin memoriile părinţilor, bunicilor. La şcoală a rămas această temă una foarte rar discutată, profesorii arătau un sentiment de reţinere vizavi de perioada socialistă.

Cred că anii de comunism nu au făcut nimic altceva decât ne-au închis într-o lume ştearsă, legată la ochi în care identitatea, posibilitatea oamenilor de a se deschide spre un orizont mai bun a rămas în uitare. Nu s-a făcut nimic pentru individ, respectiva eră s-a concentrat la colectivizare, la un grup de oameni, spunând cu convingere că aceasta este calea cea bună. Egalitatea, munca pentru stat, tăcerea, neştiinţa, cenzura au fost atuurile acelui regim, aflat în mare contrast cu lumea în care eu am crescut şi în care trăiesc acum. Cu siguranţă pot să scriu că în ceea ce priveşte comunismul în România, marea schimbare nu s-a produs încă. Stau şi mă întreb de ce sunt lăsaţi foştii PCR-işti să intre în politică, cum se poate că domnul Ion Iliescu, un comunist împlinit a condus ţara noastră ani întregi după 89? De ce poate să ia un fost şoptitor zeci de milioane de lei pensie, iar muncitorii de pe vremurile ceauşiste, care lucrau enorm de mult pentru marea dezvoltare a Republicii Socialiste România, primesc o pensie de câteva milioane (ROL). Nu văd deloc dreptatea, nu observ schimbarea majoră a ţării. Nu văd turismul, autostrăzile, democraţia românească mai are de învăţat de la ţările dezvoltate care au un avans de mulţi ani de zile în acest domeniu . Anii lungi de dictatură şi-au pus amprenta semnificativă pe imaginea ţării. Construcţia, infrastructura, mentalitatea, relaţiile internaţionale sunt doar unele din numărul imens de lucruri a căror urme le mai simţim şi astăzi.

Multe lucruri s-au schimbat în bine, dar cei peste 40 de ani de existenţă a regimului comunist a însemnat un dezavantaj, o reţinere a ţării în care , comparativ cu ţările capitaliste de după al Doilea Război Mondial, am rămas în urmă şi am acumulat întârzieri pe care, în mod subiectiv spus, nu le vom recâştiga niciodată.

Părerea mea personală este că fiecare individ trebuie să aibă dreptul să îşi formeze viaţa aşa cum vrea, într-o ţară liberă.

O problemă foarte mare o constituie mentalitatea. Nu ne putem aştepta nici la faptul că după ce cineva trăieşte ani întregi într-un sistem anume se va schimba în decembrie 1989 şi o va lua de la capăt. E clar că vântul comunismului mai bate în Europa de Est, şi urmaşii foştilor comunişti nu pot fi crescuţi nici ei cu o altă mentalitate decât cea pe care o au părinţii lor.

Nici viaţa de astăzi nu este una extraordinară luând drept exemplu criza financiară care străbate lumea. Trebuie spus că nici excesul capitalismului, culminarea afacerilor private nu duce la un rezultat mult mai bun decât colectivizarea comunistă. Afaceristul face cu banii lui ce vrea, dacă vrea să economizeze bani lasă angajaţii pe stradă, nepăsând de soarta acestora. Nu spun că sistemul prezent este înfloritor, eu sunt pe partea echilibrui, cred că important ar fi găsirea acestuia. E dificil, din cauza asta s-a ajuns mereu în istorie la dezvoltarea unui fenomen nou, culminat cu o prăbuşire bruscă. Acest circuit se află şi azi în mişcare.

Mă aflu acum într-o lume capitalistă, zic eu modernă, dar asta nu înseamnă că peste alţi 40 de ani nu voi spune că există ceva mai bun, mai valoros. Vremurile sunt schimbătoare, ne acomodăm la ele.

Pál Pál Előd

Un comentariu:

Atti spunea...

Szia Elod,

nagyon regen volt az amikor utoljara meg tudtam valamit rolad es most egeszen veletlenul radtalaltam. Latom/hallom hogy a sizes nagyjabol elmaradt es mas iranyba fordultal. En is igy vagyok ezzel. Mindenesetre sok sikert kivanok az egyetemen es remelem hogy tartjuk a kapcsolatot.

Szia,

Kovacs Attila

p.s. remelem meg emlekszel ram